trezvie

Pururea am văzut pe Domnul înaintea mea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin.

Când ni se întâmplă o mare bucurie sau o mare durere sau întristare, nu o uităm în timpul zilei. Îi ascultăm pe oameni, ne facem treaba, citim, facem ce trebuie să facem, dar durerea pierderii, conștientizarea bucuriei, a veștilor bune este cu noi neîncetat. Astfel ar trebui să fie, de asemenea, simțul prezenței lui Dumnezeu.

După cum trupul nu poate trăi fără suflet, la fel și rugăciunea nu poate exista fără trezvie. Pentru ca rugăciunea să aibă roade și rezultate, trebuie ca înaintea ei să meargă trezvia.