tacere

Dacă nu ne este cu putinţă să rămânem netulburaţi, trebuie cel puţin să ne înfrânăm limba, după cum spune Psalmistul: „tulburatu-m-am și n-am grăit' (Psalm 76, 4)”

Toate le păzește tăcerea. Ea păstrează harul dumnezeiesc înlăuntrul nostru nescăzut. Ea ușurează lucrarea rugăciunii. Tăcera ajută la urmărirea cu strânsoare a gândurilor, ne deschide cerurile și ne descoperă tainele cerești.

Dobândeşte pacea şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui. Şi dacă nu poţi să nu te tulburi, atunci cel puţin să încerci să îţi înfrânezi limba, după cuvântul „tulburatu-m-am, dar n-am grăit”. Atunci când un om se află într-o stare de pace a minţii, el poate de la sine să le ofere celorlalţi lumina necesară luminării raţiunii. Dacă nu se poate să nu te tulburi, atunci, cel puţin, e necesar să încerci să îţi înfrânezi limba, după cuvântul psalmistului: „tulburatu-m-am, dar n-am grăit” (Ps. 76, 4). Pentru a ne păstra pacea sufletului, este nevoie să evităm cu orice preţ a-i critica pe alţii. În mod aparte, pentru a păstra pacea sufletească trebuie evitată acedia şi să te străduieşti a avea un duh vesel şi nu trist.