Sfânta Biserică

Versiune tipar PDF version Send by email

Poezie compusă de părintele Grigorie.

Omule, tu cât trăiești
Pe Domnul să îl iubești,
Poruncile să le păzești
Și pe toți să îi cinstești.

Biserica să n-o lăsăm,
În ea pe Domnul lăudăm,
Că este Casă Sfântă,
De Dumnezeu păzită.

Pe Cruce când S-a jertfit
Pentru noi, din iubire, a pătimit,
Și Sfântul Sânge L-a vărsat,
Biserica nouă ca locaș a dat.

În ea mereu de intrăm
Și pe Domnul lăudăm,
Din ea plecăm liniștiți
Și de El mereu sfințiți.

Că Sfântul Duh a sfințit-o,
Domnului casă a dăruit-o,
Și Maicii Domnului curată
Din iubire a încredințat-o.

Sfinții o iubesc nespus,
Că prin ea la cer s-au dus,
La Biserica triumfătoare,
Ajutând pe cea luptătoare.

Ei se roagă neîncetat
Pentru cei ce n-au uitat,
Că în viață cât trăiesc
Pe Domnul mereu iubesc.

De am pe Dumnezeu de tată,
Am și Biserica de mamă,
Atunci voi fi liniștit
Și de Dumnezeu păzit.

Alte articole despre:

Adăugați un gând