Când ni se întâmplă o mare bucurie sau o mare durere sau întristare, nu o uităm în timpul zilei. Îi ascultăm pe oameni, ne facem treaba, citim, facem ce trebuie să facem, dar durerea pierderii, conștientizarea bucuriei, a veștilor bune este cu noi neîncetat. Astfel ar trebui să fie, de asemenea, simțul prezenței lui Dumnezeu.

Mitropolitul Antonie de Suroj