„Jurnal scoțian. O lecție de omenie"
Cum avem de învăţat din modestia şi delicateţea altora.
La biserica din Edinburgh avem un mic fond, strâns din donații, din care oferim câte un ajutor în țară, în principal mamelor singure, care au mai mulți copii și, din acest motiv, nu pot lucra sau au venituri foarte mici. Răsfoind ieri anunțurile postate pe site-ul unei fundații de profil (care le și verifică), mi-a atras atenția apelul unei mame cu doi copii (unul de 11, celălalt de 2 ani), care nu mai avea din ce-și plăti facturile la curentul electric și risca să rămână pe întuneric. (Anunțul era postat cu o lună în urmă.) Femeia explica, în câteva cuvinte, că muncește, are o slujbă modestă, cu jumătate de normă, dar nu se mai ajunge cu banii și, pur și simplu, a rămas datoare la energia electrică.
Am pus mâna pe telefon și am sunat-o. Bună ziua, am citit anunțul dumneavoastră și aș vrea să vă ajut cu niște bani, din partea unei biserici, să vă plătiți facturile. Vai, vă mulțumesc mult, spune ea, dar nu mai e nevoie, s-a rezolvat. Cum așa, mă mir eu. Vi le-a achitat altcineva? Nu, zice ea, dar mi-am găsit încă o slujbă și am primit un avans. S-a rezolvat, deci, insistă ea.
Câteva secunde am rămas fără replică. Parcă îmi era oarecum să zic, da?, atunci bine, la revedere și să închid. Dar, încerc eu din nou, presupun că vă descurcați greu singură, cu doi copii. Altfel, nici nu ați fi rămas cu datoriile alea. O, da, spune ea, dar cel mai greu este că sunt toată ziua plecată, tocmai acum, când cel mic are atâta nevoie de mine.
Când mi-a spus asta, am înțeles și mai bine situația în care se află. Și cine stă cu cel mic? Cine are grijă de el? Păi, băiatul cel mare, când nu e la școală, sau îl mai mai las prin vecini, mă descurc cum pot… Numai Dumnezeu știe.
Doamnă, zic, totuși eu aș vrea să vă trimit niște bănuți. Nu e o sumă mare, dar o să vă prindă bine, până se mai așază lucrurile.
Mulțumesc, spune ea, dar chiar nu e nevoie. Eram disperată că nu aveam cu ce plăti facturile la curent. Dar acum, am scos-o la capăt. Slavă Domnului că am mai găsit ceva de lucru. Continuarea articolului pe ioanflorin.wordpress.com.
