Originar din ținutul Pașcanilor, cuviosul Natan (Natanail) Dreteanul a fost mai întâi viețuitor (şi eclesiarh) al Mănăstirii Putna. Dornic de mai multă rugăciune și liniște, se retrage la Sihăstria Putnei unde primește schima mare.
Este biserica mănăstirii cu cele mai importante semnificații istorice și spirituale.
Începuturile Sihăstriei Putnei urcă în istorie până la mijlocul veacului al XV-lea. Dornic de mai multă linişte, un monah din lavra Putnei, Atanasie, se retrage la trei kilometri depărtare, în pădure. I se vor alătura şi alţi sihaştri, ridicându-şi aici şi o bisericuţă de lemn.
Pustiită de poloni la sfârşitul secolului al XVII-lea, bisericuţa va fi rezidită cu sprijinul vistiernicului Ilie Cantacuzino, în timpul egumenului Lazăr, ucenicul Mitropolitului Dosoftei al Moldovei. Urmaşii lui la cârma aşezământului monahal au fost Teodosie (+ 1715) și Dosoftei (+ 1753).
