Toate le păzește tăcerea. Ea păstrează harul dumnezeiesc înlăuntrul nostru nescăzut. Ea ușurează lucrarea rugăciunii. Tăcera ajută la urmărirea cu strânsoare a gândurilor, ne deschide cerurile și ne descoperă tainele cerești.
De câţiva ani de zile vreau să scriu o scrisoare unei prietene vechi, dragi, pe care o port în suflet mereu, chiar dacă nu mai vorbim. De fapt, nici nu-i ştiu numele, dar ştiu că mi-e prietenă.
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
În vremea postului și a rugăciunii, să scoatem din sufletul nostru ceea ce avem împotriva cuiva, fie că în adevăr și pe drept avem, fie că doar socotim că avem, și să fim cu toții oameni evlavioși.
Cuvânt rostit la Mănăstirea Sihăstria Putnei de părintele Damaschin, duminică, 08 martie 2015.
Da, putem avea multe. Chiar foarte multe. Și daca, totuși e ceva care ne lipsește? Sau Cineva?
Iată, pe scurt, tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
Psalmul 33 (Ieromonah Grigorie Simonopetritul), glasurile 1, 3 si 5, cântat de strana Mănăstirii Sihăstria Putnei.
Vrei ca rugăciunea ta să se facă din inimă și să fie bine primită înaintea lui Dumnezeu? Să simți durerea semenului tău ca și cum ar fi a ta.
Scrisoarea deschisă a unui tată. Ca el sunt mulți. Merită să fie și ei ascultați.
