Biserica „Buna Vestire” - 3 decenii de rugăciune și slujire (1996-2026)

Munte, brazi, ape repezi, istorie, clipe de har. Cununia tainică dintre aceste realități dă naștere unui peisaj mănăstiresc veritabil. Numit cu un nume obișnuit: Sihăstria Putnei. Pelerinii care ajung în nordul Moldovei îi pot trece pragul; se află la câțiva kilometri mai sus de marea lavră a Putnei.

Te oprești în fața mănăstirii și privești îndelung. Oricât ai căuta, nici o comparație nu i se potrivește. Durează, până să înțelegi că, de fapt, Sihăstria Putnei nu este un loc anume. E mai degrabă un sentiment, o nostalgie din care mai răzbate, ca un ecou, câte ceva din troparul sihaștrilor bătrâni și rugăciunile dimineții.

Sihăstria Putnei are o istorie veche și nouă, deopotrivă. O istorie veche, întrucât de începuturile sihăstriei de la Putna ne despart aproape 600 de ani. Din chiar vremea binecredinciosului domn Ștefan cel Mare și Sfânt există o mențiune care vorbește despre momentul inaugural al vieții de sihăstrie de aici (1466). Nimic spectaculos, totuși: un tătar botezat și mai apoi călugărit în obștea Putnei sub numele de Atanasie se retrage în munți pentru a-și primeni cu buna cuviință haina sufletului. L-au urmat și alți monahi care au construit chilii, iar mai târziu a fost ridicată o mică bisericuță de lemn. 

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea viața monahală cunoaște o dezvoltare înfloritoare în timpul stareților Sila, Paisie şi Natan. Se desfășoară o bogată activitate culturală prin traduceri și copieri de texte bisericești. Tot acum se ridică o nouă biserică, din piatră, cu hramul „Buna Vestire”, sfințită în anul 1758, în timpul egumenului Sila.

Sihăstria Putnei are, deopotrivă, și o istorie mai nouă. Însă între istoria veche și cea nouă există o perioadă dureroasă. După câteva secole de existență liniștită, ultimii ani ai veacului al XVIII-lea aduc încetarea vremelnică a lucrării rugăciunii în aceste locuri, stăpânirea habsburgică de curând instalată în Bucovina închizând acest așezământ. În urmă a rămas doar pustiul și ruinele…

În anii 1990, în timpul stăreției Arhimandritului Iachint Unciuleac de la Putna încep lucrările de reconstruire a schitului prin osârdia monahului Sebastian Șcheuleac († 5 ianuarie 2009). În timpul lucrărilor, desfășurate între anii 1990 și 1996, printre dărâmăturile vechii biserici au fost găsite și osemintele  frumos mirositoare ale ultimilor trei stareți ai schitului, Cuvioșii Sila, Paisie și Natan, canonizați în anul 2017. Moaștele lor au fost apoi așezate spre închinare în pridvorul adăugat ulterior bisericii din secolul al XVIII-lea.

Bisericuţa cu hramul „Buna Vestire” s-a reclădit din temelii şi s-a împodobit, după cuviinţă, cu pictură odihnitoare de suflet şi mult îndemnătoare la rugăciune, primind, prin rugăciune arhierească, sfinţirea mult aşteptată la 29 septembrie 1996, în timpul vrednicului de pomenire Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților († 2020), a Preasfințitului Episcop-vicar Gherasim Putneanul și în timpul stăreției părintelui Arhimandrit Melchisedec Velnic de la Mănăstirea Putna. 

După anii de început, în care bucuria și provocările începutului au fost purtate, în responsabilitatea de egumen, de Monahul Sebastian Șcheuleac apoi de Protosinghelul Gherasim Curaciuc, părinte al acestei sihăstrii a fost așezat Ieromonahul Nectarie Clinci. În curgerea celor 25 de ani în care a fost povățuitorul obștii (până la alegerea sa în demnitatea de arhiereu) Mănăstirea Sihăstria Putnei a cunoscut o bogată dezvoltare edilitară, o susținută lucrare misionară, dar mai ales o minunată înflorire a frățimii, obștea numărând până la 60 de viețuitori.

În această perioadă de creștere și așezare a vieții monahale, biserica „Buna Vestire” a rămas inima duhovnicească a obștii. În jurul ei s-au adunat, an după an, rugăciunea părinților, pașii pelerinilor și momentele cele mai însemnate ale vieții mănăstirii. Odată cu trecerea timpului și cu sporirea obștii, a venit în chip firesc și grija pentru înnoirea și înfrumusețarea acestui prim locaș de rugăciune. 

Această grijă s-a concretizat în decursul anului 2011, când au fost săvârșite lucrările necesare, cea mai importantă fiind restaurarea picturii, realizată de pictorul Liviu Dumbravă, autorul picturii inițiale. Bisericuța și-a înnoit astfel veșmântul de lumină prin slujba de sfințire ce a avut loc în ziua de sâmbătă, 17 decembrie, în ajunul pomenirii Sfântului Mucenic Sebastian. Cu acest prilej, obștea s-a bucurat de prezența unei treimi de arhierei: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor şi Preasfinţitul Părinte Calinic Botoșăneanul, la acea vreme Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor (astăzi, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților). 

Anii au trecut, iar viața așezământului și-a urmat mai departe cursul, adunând, peste temelia pusă cu trudă la începuturi, osteneala și rugăciunea fiecărei generații de viețuitori. Astăzi, obștea Sihăstriei Putnei își continuă drumul sub povățuirea Părintelui Stareț Arhimandritul Iosif Onică, păstrând aceeași chemare care a însuflețit aceste locuri de-a lungul vremii: rugăciunea, viața de obște și primirea cu dragoste a celor care îi trec pragul. Astfel, istoria începută odinioară în liniștea codrilor Putnei nu este doar o istorie a trecutului, ci una care se scrie mai departe, zi de zi.