Cuvânt duhovnicesc
Făptuire și smerenie
Mai drag lui Dumnezeu e cel care stă în smerenie pentru că e lipsit de ceea ce i se cere decât cel care prin multele sale fapte crede că-I face o favoare.
Dar cel care are atât lucrarea, cât și smerenia, acela a așezat înăuntrul său doi mari luminători de care se va desfăta el însuși și-L va bucura tot timpul pe Dumnezeu.
Despre iubire și dăruire
Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși!
Sfânta Împărtășanie cu luare aminte
Să te împărtășești înseamnă să-L chemi pe Domnul să se unească cu tine nu doar sufletește, ci chiar în trupul nostru, încât viața noastră să se facă viața lui Hristos, iar viața lui Hristos - viața noastră.
De fiecare dată când ne împărtășim, dacă continuăm să săvârșim faptele întunericului, Îl obligăm pe Hristos, în mod despotic, chinuitor, să meargă pe aceeași cale pe care a fost purtat în cumplitele zile ale Răstignirii Sale, spre patimă și ocară.
Viața creștinului
Cum ajungem la smerenie și pocăință? Înțelegem că nu putem ajunge la înălțimea poruncilor lui Hristos, atunci înțelegem că suntem păcătoși, că avem patimi și începem să ne pocăim. Atunci vine și plânsul și cerem doar mila lui Dumnezeu. Astfel viața creștinului e foarte simplă.
Postul cu luare aminte
Nu te mărgini numai la rânduiala cea din afară a postirii, ci ocupă-te de tine cu deosebită luare aminte, intră în tine însuţi şi priveşte chipul gândurilor tale: oare conglăsuieşte el întru totul cu nemincinosul cuvânt al lui Dumnezeu? Cercetează-ţi înclinările şi dispoziţiile: sunt ele, oare, aşa cum le cer de la tine Domnul şi Evanghelia? Cercetează-ţi întreaga viaţă!
Faptele bune cu smerenie
Vistierie sigură a faptelor bune este uitarea faptelor bune.
Faptele bune sunt ca lucrurile de preț. Dacă am pune în piață, în văzul tuturora hainele noastre scumpe și aurul nostru, am atrage asupra noastră tâlharii; dar dacă le ținem în casă și le ascundem, le punem în deplină siguranță. Tot așa și cu faptele bune: dacă ni le aducem mereu aminte, mâniem pe Stăpân, întrarmăm pe dușman, pe diavol, și-l chemăm să ni le fure; dar dacă nu le știe nimeni, ci numai Cel Care trebuie să le știe, le-am pus la loc sigur.
Despre milostenie
Când dai milostenie cuiva care ți-a cerut-o, și nu știi că acela nu este sărac, e sănătos și, pe cât se pare, nu merită să fie ajutat, începe să te doară inima, cum se spune, să
regreți ce-ai făcut. Nu este bine, să nu-ți pară rău, fiindcă și nouă tuturor, Dragostea divină ne împarte dintr-ale Sale, deși n-am avea întotdeauna nevoile, ne-ar fi de ajuns ceea ce avem.
Simțul prezenței lui Dumnezeu
Când ni se întâmplă o mare bucurie sau o mare durere sau întristare, nu o uităm în timpul zilei. Îi ascultăm pe oameni, ne facem treaba, citim, facem ce trebuie să facem, dar durerea pierderii, conștientizarea bucuriei, a veștilor bune este cu noi neîncetat. Astfel ar trebui să fie, de asemenea, simțul prezenței lui Dumnezeu.
Inima curată
Nimic nu este mai de preț decât o inimă curată, pentru că o astfel de inimă devine tron al lui Dumnezeu.
Și ce este mai plin de slavă decât tronul lui Dumnezeu ? Cu siguranță că nimic. Dumnezeu spune despre cei cu inima curată : „Voi locui în ei și voi umbla și voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu” (II Corinteni 6, 16).
Robia față de materie
Dacă sufletul e mai bun decât trupul și dacă Dumnezeu, Care a făcut lumea, e neasemănat mai bun decât lumea, cel ce cinstește trupul mai mult decât sufletul și lumea zidită de Dumnezeu mai mult decât pe Dumnezeu, nu se deosebește întru nimic de închinătorii la idoli.